I
ma intinde pe litera T
legat rasturnat abandonat
nu vad nimic
nu aud
simt doar conturul
care ma decupeaza
fidel
ramane doar partea supusa
care se intinde singura pe T
si il umple

nu mi-a spus ca ar avea
vreun nume
sau sex
sau chip
sau sange
sau gura
si nici cum nu mi-a spus
nu mai stiu
in seara aceea
in mine era
prea tarziu
nu am intrebat
nu am cautat
nu am asteptat
sa ma las invitat.

II
mi-au dat nume
apoi apa
apoi versuri
am inceput sa imi dau singur
nume apa versuri
mi-ai dat apoi tu nume
apa si versuri

ne salutam
eu iti par firesc
tu fireasca
insa rinichii
au inceput sa
imi oboseasca
de la apa grea
si tot mai mlastinoasa

le dau si lor nume
si apa si versuri
ne salutam firesc

III
se zbat cai otraviti
in tamplele mele
si nu e locul lor aici
oricat si-ar dori
sa moara linistiti
nu-i pot lasa
nu-i pot primi
nu-i pot privi

cu dreptul pe N
si stangul pe U
imi caut un loc
sa ma zbat linistit
si in linistea asta
se aude cum tu
imi soptesti senin
ca ai venit

se intoarce dorul in mine
sa mai bea inca o seara
pe datorie

ma ia de fraier si ma duce
unde bate vantul mai tare
sa ma indur mai usor
sa fiu mai bun

in pauza dintre acte
inima-mi scuipa in palme
si sap
sa fie totul gata
pentru cand nu o sa mai
scap
si o sa ma infiga pe mine lopata
pana sub primul strat
unde nu bate nici dracul
la usa

mi-am tras fermoarul
in capul pieptului
si-mi bag privirea-n pamant
sa imi spuna ea cum se face

in iarna asta
nimeni
nimic
nu se mai intoarce

in fiecare noapte
repet cea mai lunga minciuna
infigand bolduri
in fluturii din stomac

tu nu mi-ai spus niciodata
ca noaptea
cand in sfarsit ma predau
piciorul meu stang dezerteaza
inconstient
in spatele frontului
sperand ca il mai asteapta ceva
cineva
il striga aratandu-i steagul alb
care i-a ramas infipt in calcai

si tot adevarul din fuga lui
te are martora numai pe tine
incercand sa citesti in urmele pasilor
incotro am crezut ca pot sa ajung

dimineata
cafea
sarut
uber
birou

legam zburatoare cu sfoara
si le invatam sa zboare dupa regulile mele
cu o sinceritate care-nfigea fara sa clipeasca
bisturiul in pantec
si-apoi m-au mintit
ca sunt
salvatorul
pana cand am zis
da
si mi-au dat drumul din sfori
increzatori ca piciorul meu drept
a invatat pasul
si incet incet si stangul
se va convinge ca
da

cand spui tu povestea
astronomii se opresc din cautat stele
mai ales unul
care nu si-a parasit niciodata
fereastra de la etajul 5
pana la care niciun copac
nu s-a incumetat inca
sa traga cu ochiul
de acolo observa de ani
lumina de pe casa scarii
de peste drum
ca o stea care cade
in fiecare seara ca un sisif
al lumii cu susul in jos
inca nu i-a dat un nume
inca nu o cunoaste destul
si nu intelege de ce
atunci
cand spui tu povestea
se stinge
ca si cand se retrage undeva
mai aproape
cu urechea lipita de fereastra
de langa care
a dezertat
copilul de dinainte de stele
al carui cer a scris prima poveste
uitata de toti
nerostita

respir intr-o lege veche
respiratia mea cade ca
marul lui newton
nepasator deasupra gravitatie
in cadere
nestiind si nepasandu-i
de vreo lege a firii
respir ca un turist
incantat de rasaritul din poze
surprins intr-un swipe
la metrou dand share
amintirii
cu el respirand atunci
dovada aburul cu
filtru clarendon
care nu mai taie de mult
respiratia
nimanui nu-i mai pasa
de vreo lege a firii
cand respiratul e simulat
in cercuri
care ne invata a cata oara
ritmul
din care nu am cazut
niciunul
nicicand

maine isi taie toate padurile
se pregateste de schimbare
isi curata apele de miscare
ingroapa amintirile in saci de plastic
maine deschide usile
cavourilor care inca mai cred
in rostul lor de muzee
ridicate inainte de vreme
neintelese ca toti artistii
care au sfarsit-o cu ziua de maine
toate statuile coboara in piete
alegandu-si cuminti istoria
prin care sa mearga mai departe
eu termin tot maine inca de azi
si maine se termina inainte sa-nceapa
ma spal tot cu apa cuminte
astept un alt maine
la mine in groapa

pe strada de-aici de aproape
de azi
un caine acelasi
ma-ntreaba de ora
si eu ii raspund crezand ca
si azi
e tot un maine mai obosit
se da jos din mine
coboara

un os imi creste vinerea
in sens invers
ca sa imi aminteasca de
ce am promis
si atunci ma uit speriat
peste umarul stang
sau drept
sa nu crezi ca tin cont
vreodata
daca e stang
sau drept
amintindu-mi ca
ceva ma sperie
sau poate pur si simplu repetand
scena ca si cand
ceva ma sperie
vineri impaturesc in patru
biletul norocos
pe care il voi uita
si pe care nu il voi mai citi vreodata
pana cand replayul
ni se va vinde si noua
o zi doua trei
si atunci voi incepe alt fir al povestii
intr-un sens putin mai la stanga
sau dreapta
sa nu crezi ca tin cont
vreodata
daca sunt eu

treptele sunt surprinse
ca dintr-o data au tacut
dupa jumatate de simfonie in care
fiecare isi gasea o nota cu ochii inchisi
tu poti sa inchizi acum robinetul
nu mai e nimic de acoperit cand
toti ochii trecatorilor au ramas prinsi
in ochiurile dependentei noastre de vara

continente divortate
ne acuza de coabitari suspecte
si toata apa dintre ele arunca
pietre in noi
am mai vazut filmul asta
duminica
ziua cartitei nu se hotara
pe ce parte sa iasa din scena

acum doar ceasul mai indrazneste
o muzica
de adormit
nu mai doarme nimeni de teama
ca duminica asta
nici nu a fost

jocul cu da si nu
stiu ca inca te mai atrage
ca si cand inca ai fi tu
malul de care m-as sparge

iese fortat un ultim refuz
timid cum il stii ca atunci
cand mi-ai spus ca inca te-acuz
ca nu te urmez cand te-arunci

hai inca o cursa pe caii de lemn
in care se zbate ultimul dor
al cuvintelor cazute semn
al renuntarilor care nu mor

si nu vor sa doarma pe dreapta
oricate perne din vise le-ai da
hai uita si nu te uita
la cat de mult nu si ce putin da

bun venit